Numele Dan Doboş stăruie în sufletul oamenilor, prin pasiunea cu care işi indeplineşte vocaţia scenică, prin melodiile sale inconfundabile, dar şi prin atitudinea generoasă pe care a avut-o intotdeauna faţă de oamenii care-l înconjoară!
Cântecele sale sunt inspirate din viaţă şi cuprind o arie largă de trăiri sufleteşti, tălmăcite cu măiestrie, sensibilitate şi talent!
Am crescut cu piesele lui Nicolae Sulac, Valentina Cojocaru și Nicolae Glib. Cântecele fraților de peste Prut îmi ajungeau la inimă și-mi ofereau libertatea de exprimare de care nu ne prea bucuram noi, cei din România, la acea vreme.
Visul meu a fost însă acela de a ajunge sa cânt în cunoscuta emisiune ,,Tezaur Folcloric’’, realizată de Mărioara Murărescu. După terminarea gimnaziului, am părasit satul natal și m-am înscris la Liceul de Arte ,,Ștefan Luchian’’ din Botoșani, chiar dacă părinții mei nu au fost de acord cu alegerea mea. Erau vremuri grele, iar ai mei nu credeau că se poate trăi din cântat.
Cu greu am reușit sa-i conving să mă lase la oraș ca să studiez muzica. Timp de patru ani, am studiat trombonul la Liceul de Arte, dar am luat și lectii de canto. La terminarea liceului, m-am întors în satul meu natal de pe malul Prutului ca să-i învăț pe copii muzică.
Aproape trei ani am fost profesor suplinitor la școala din Ghireni. Ca profesor de muzică, am avut șansa de a-l întâlni pe maestrul Ioan Cobâlă, într-un turneu. Cred că i-a plăcut vocea mea, iar faptul că aveam și cunoștințe muzicale, a constituit argumetul pentru care, la data de 28 aprilie 1998, am fost angajat la Orchestra „Rapsozii Botoșanilor”. Un an mai tarziu câștig marele premiu la ediția județeană a Festivalului Național ,,Moștenitorii’’, unul dintre cele mai cunoscute concursuri de folclor, realizat de Mărioara Murărescu.
În perioada 2002-2005 am urmat studiile Universității de Muzică din București, secția pedagogie muzicală, devenind și licențiat în muzică, urmând ca în 2005-2007 să urmez cursurile de master în Arta muzicală.
De atunci am urcat pe scenă în sute și sute de spectacole, dar de neuitat mi-au rămas prestațiile din cadrul Festivalului Național de la Mamaia, Festivalul „Callatis” realizat de Florentina Satmari, Festivalul „Cerbul de Aur” de la Brașov alături de marele numele ale muzicii populare românești, printre care Sofia Vicoveanca, Daniela Condurache și Mioara Velicu.
Până la urmă acesta este rolul artistului. Să facă inimile să vibreze. Îi sunt recunoscător pentru reușită, în primul rând lui Dumnezeu, că mi-a dat talent și sănătate, și apoi părinților mei. Am avut norocul să întâlnesc oameni buni care au avut încredere în mine și m-au sprijinit.
Îmi propun să interpretez, pe mai departe, cântecele moldovenești mai vechi și mai noi, îmbrăcând întotdeauna, cu drag, frumosul și autenticul port popular pe care-l păstrez așa cum l-am moștenit de acasă. Îmi doresc să ating o țintă: să fiu din ce în ce mai bun, să urc cât mai sus pe treptele măiestriei solistice și să-mi diversific repertoriul, în așa fel încât, cântecele mele să devină un balsam pentru sufletul tuturor spectatorilor și ascultătorilor.
Slujirea cântecului popular românesc, a celui botoșănean, în primul rând, merită acest efort și, cu siguranță, voi reuși să-mi îndeplibesc țelul propus.